De cate ori aveam sa imi calc peste principii? Am inceput sa creez un obicei de a imi calca peste reguli, peste credinta si ceea ce imi era cel mai greu sa imi calc pe inima. PENTRU CE? De ce e dragostea atat de importanta? De ce simtim nevoia de a fi completati de cineva? Nu cred ca as putea afirma ca ma iubesc pe mine insumi, narcisismul nu ma caracterizeaza, dar as vrea sa pot elimina partea din sufletul meu care se hraneste pe dragoste.
Din nou ma gasesc ridicandu-mi bucatile de inima de pe podeaua intunecata a mintii mele. Avea oare sa inceteze acest obicei? Ma gandesc in mintea mea, ca ar trebuii sa iau un burete cu care sa sterg tot trecutul meu, sa uit si sa las in urma tot ce am fost si sa incep sa cladesc ceva nou. Temeliile sa nu mai fie atat de subrede, iar suferinta sa nu isi aiba locul acolo.Dar sunt atatea amintiri, cerul, luna, stelele, sunetul vantului care bate noaptea. Tot ce ma inconjoara imi aduce aminte de ea. Vreau sa inceteze, vreau sa pot sa scap odata de ea!
Am ajuns la stadiul in care fiecare gand la ea ma dezgusta, fiecare privire inapoi spre ceea ce a fost si ceea ce e acum imi provoaca sila. Dar totusi nu o pot elimina din sistemul meu de ecuatii.
Dar pana la urma asta va fi raspunsul meu. Voi sterge totul cu mana mea. Voi lasa in spate tot ce ma reprezinta pe mine, amintiri, poze, miresme si ganduri legate de ea. Las in urma mea aceste pagini celor care inteleg prin ceea ce trec eu, cu speranta ca nu vor face aceleasi greseli pe care le-am facu eu. Nu e un manual de instructiuni, nu sunt reguli stricte de a interactiona si a actiona ci un ghid. Ceea ce te defineste ca persoana e trecutul tau, ceea ce ma defineste pe mine ca persoana a fost ea.
“Adio Fortuna!”
