Incerc sa urmaresc cursul vietii, dar nu ai cum sa surprinzi momentele care te marcheaza, totul se misca in jurul meu prea repede, vreau sa opresc momente din viata mea sa le pot analiza inainte ca ele sa decurga in mod normal. Sa analizez, sa gandesc si abia apoi sa actionez. Nu pot. Tot ce am invatat din aceasta lectie e ca am de gand as iau o decizie si oricat de buna sau rea ar fi trebuie sa ma tin de ea pana la capat, nu ai cum sa dai inapoi.
Persoanele la care credeam ca tin incep sa realizez ca sunt relatii temporare limitate de un anumit timp. Cum am fost abandonat la nastere, nu imi cunosc familia, nu am simtit protectie intr-o perioada in care nu trebuia sa infrunt realitatea cruda si am crescut un singuratic, crezand ca pe parcursul dezvolatarii mele ma voi schimba si ca intr-un final totul se va schimba spre bine, dar cum inaintez in varsta vad ca lucrurile devin din ce in ce mai grele iar puterile mele devin din ce in ce mai limitate. Ceea ce e mai rau si mai grav pentru mine e ca prietenii pe care i-am facut pe parcurs incep sa dispara, unul cate unul in functie de timpul acordat pentru fiecare pe acest pamant. Pentru fiecare deces simt cum o parte din mine se duce odata cu ei, cum fiecare amintire din trecut legata de ei imi bantuie prezentul.
Cea mai recenta pierdere a fost un vechi prieten, un melc batran si intelept. Cu toate ca nu aveam legaturi de sange batranul ma luat sub acoperisul sau intr-o noapte dupa ce m-a gasit inconstient pe un camp de lupta. A avuit grija de ranile mele , m-a hranit si in cele din urma mi-a oferit un adapost si un loc de munca la ferma lui. Era o creatura singuratica, nu indraznisem sa il intreb de ce, ma simteam cumva dator fata de el dupa ce a avut grija de mine asa ca m-am decis sa raman ceva timp sa il ajut la munca de zi cu zi de acolo. Dupa 5 ani ma atasasem atat de mult de batran, era tatal pe care nu l-am avut niciodata, gasisem alinare si liniste sufleteasca in el. In acesti 5 ani batranul mi-a marturisit ca a fost casatorit si ca a avut 3 baietii, dar pe vremea lui razboiul era mai grav, mai crud si regulile de abordare erau total diferite. ” Nimic nu este adevarat si totul este permis ” era o vorba de a lui cu care reusea sa descrie tot ce s-a intamplat. Dupa ce luptase mai multi ani de zile intr-un razboi pornit pe divergente economice batranul a primit o scrisoare cum orasul in care el se afla era sub dominatia atacatorului. Pana sa ajunga acasa la familia lui, aceasta fusese executata pentru tradare fata de imperiu, armata si regina. De atunci traieste o viata singuratica, muncind pamantul pentru hrana, rupt de restul lumii, respectand doar regulile lui.
Ajungand la varsta la care ar trebuii sa privesti inapoi si sa fi multumit de tot ceea ce ai reusit sa indeplinesti si sa lasi toata munca ta mostenire odraslelor carora le-ai daruit viata, batranul devenea din ce in ce mai trist, fusese abandonat si de familia care o mai avea, era singur, iar acum in ultimul ceas de viata privind inapoi se simtea dezamagit de tot.
Batranul: ” Am luptat, am muncit toata viata mea ca un sclav si pentru ce sau pentru cine ? “
Cu lacrimi in ochi privea un punct fix, parca lovit de un moment de luciditate.
Caracol : ” …”
Nu aveam cuvinte, nu stiam ce trebuia sa spun, singurul lucru care imi trecea prin minte era ca el e imaginea mea intr-un viitor scurt.
Batranul: ” Nu incerca sa imi explici sau sa imi oferi o perspectiva mai buna asupra lucrurilor, sunt constient de ceea ce am facut, lasa-ma sa mor cu gandul ca stiu ce am facut in viata asta “
Caracol: ” Trebuie sa te impaci cu tine insuti, pentru pacea ta sufleteasca”
Batranul: ” Caracol, esti inca prea tanar, nu face aceasi greseala ca mine, sunt un batran prost care a ales sa ramana singur iar acum culege recolta dupa munca sa, singuratatea e un camp imens, iar eu culeg de pe el de multi ani…”
Avea dreptate…
Batranul: ” Singurul lucru de care pot spune ca sunt mandru, esti tu baiete… Vreau sa iti cer ceva daca nu e prea mult. Eu nu am mostenitorii, iar numele meu nu va merge mai departe, nu am bani sa iti las, nu am aur sau avere, singurul lucru pe care ti-l pot lasa e numele meu, iar ultima mea dorinta ar fi sa il porti cu mandrie. “
Caracol : ” …as fi onorat sa pot face asta…”
Batranul : ” Ai fost o binecuvantare pentru un batran pe patul de moarte Caracol Nera…”
Si cu ultima suflare inchide usor ochii, alunecand in somnul vesnic.
