Am fost intrebat in clasa a 12 -a ce vreau sa fac dupa ce termin cu liceul. Cuprins de orgoliu am deschis si eu gura mea mare, eu voi sapa gropi! La care lumea din jurul meu s-a oprit dintr-o data si s-a uitat mirata la mine. Era o gluma inofensiva, dar acum imi dau seama, suntem creaturi crescute de creaturi mai mari imbracate la costum cu simturi civice prea fine pentru o societatea atat de putreda in esenta. Te nasti, esti pus intr-o cutie, numita patut de maternitate, cresti mai mare esti pus intr-o cutie si mai mare, numita gradinita, de la gradinita mai cresti si ajungi la scoala, e acelasi lucrul cu gradinita doar ca incap mai multi copii intr-o cutie, de la scoala ajungi la liceu, locul in care creaturile acestea micute care sunt prin cutii sunt sortate, creaturi mai inteligente in cutii mai frumoasa iar asa numite rebuturi, pentru ca ele nu se conformeaza cu standardele societatii sunt puse in cutii in stare de descompunere. Din cutia liceu, esti scos, iar daca vrei sa ai un nivel cat de cat modest trebuie sa sari si in cutia facultatii, acolo deja nu mai conteaza cine esti sau cine e familia ta, toata lumea trebuie sa plateasca chiria pentru perioada de sedere in cutie. Dupa ce mai mult de jumatate din viata ti-ai petrecut-o in cutii, esti aproape pe punctul de a termina si cu cutia facultatii si te bucuri si tu pentru ca esti la un pas de libertate, ghici ce, esti pus intr-o alta cutie, iar daca tie iti era ciudat ca ai fost aruncat la scoala cu o gramada de creaturi noi intr-o cutie ciudata, ai sa vezi ca la munca e mult mai greu, pentru ca ajungi sa fi izolat intr-un birou in forma de cutie, pe langa care vor fi amplasate inca 100, dar toate despartite prin ziduri si fara forme de comunicare. Iti termini ziua de munca si la ce te intorci acasa? La nevasta, la copii la o masa calda si la cateva ore petrecute in fata unei cutii numite televizor.
Sunt creaturi, care nu urmaresc tiparul de mai sus, creaturi deosebiti, creaturi care nu mai vor sa urmareasca un tipar, nu mai vor sa fie ca alte 100 de creaturi. Suntem constransi si orbiti de un sistem care se foloseste de noi, un sistem care dupa legile noastre ar trebuii sa ne acorde puterea, in schimb suntem folositi. Acest sistem traieste pe suferinta noastra, ganditi-va bine daca vreti sa deschidetii ochii intr-o cutie.
Cutia- jurnalul unui melc
Mihai said,
May 23, 2008 @ 11:33 am
Ceea ce zici despre “cutii” e foarte adevarat, mai sunt cativa norocosi care mai uita ca lucreaza intr-o cutie numita birou pentru ca le place ceea ce fac sau pentru ca au niste colegi de cutie “de nota 10″. (Sunt printre acei norocosi …)
In ceea ce priveste evenimentul din clasa a 12 – a eu imi aduc aminte diferit, poate au fost unii care au ramas mirati insa au fost si destui care au prins gluma si au ras.
Pana la urma ramane important ceea ce ai simtit tu in acele momente.
Felicitari pentru articol, te face sa te gandesti putin la ceea ce este in jurul tau.